2019.01.05 Papa Francisc și profesorul Andrea Riccardi. 2019.01.05 Papa Francisc și profesorul Andrea Riccardi.  (Vatican Media)

Prima vizită a unui pontif în România, într-o prefață a papei Francisc

Papa Francisc a scris prefața unei cărți semnată de Andrea Riccardi, intitulată ”Cuvintele păcii”. Pontiful face referință, printre altele, la întâlnirea din 1998, „Oameni și religii”, de la București, care a deschis calea pentru prima vizită a unui papă într-o țară majoritar ortodoxă.

Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
2 octombrie 2024 – Vatican News.
Un parcurs care a adunat personalități ale religiilor în diferite locuri din lume, precum Roma, Varșovia și chiar București, unde ”Spiritul de la Assisi” a deschis calea pentru prima călătorie apostolică a unui papă, Sfântul Ioan Paul al II-lea, într-o țară majoritar ortodoxă: scrie papa Francisc în prefața anticipată de cotidianul italian Avvenire, a noii cărți scrise de istoricul Andrea Riccardi, ”Cuvintele păcii” (EDB) care adună laolaltă toate discursurile pronunțate de către fondatorul Comunității Sfântul Egidiu, cu ocazia întâlnirilor anuale care au avut loc după marea întâlnire interreligioasă pentru pace, de la Assisi, dorită de Sfântul Ioan Paul al II-lea, în 1986.

”Această carte - Cuvintele Păcii”, spune papa Francisc, este o mărturie despre lungul drum parcurs de la întâlnirea interreligioasă pentru pace de la Assisi, din 1986 și până în zilele noastre”. În multitudinea de texte ale lui Andrea Riccardi, care au fost pronunțate în cadrul acestor întâlniri anuale, ”se fac simțite problemele momentului, amenințările războiului și dorința de pace. De asemenea, apar energiile și speranțele trezite de dialogul între religii și între credincioși. Aceste sentimente sunt cele care ne ajută mereu să nu ajungem la disperare”, a spus pontiful în preambul.

”Intuiția Papei Wojtyla”, continuă papa Francisc, ”care a convocat religiile la Assisi pentru a se ruga unele alături de celelalte și nu unele împotriva celorlalte, a fost îndrăzneață. Era încă Războiul Rece și vremurile păreau amenințătoare. Religiile puteau reprezenta resurse pentru pace, pe de o parte, dar, pe de altă parte, alimentau sau sacralizau conflictele”.

Întâlnirea de la Assisi a uimit lumea cu noutatea sa. ”Cei care au trăit acel 27 octombrie la Assisi știu că a fost perceput, chiar și de la distanță, ca un eveniment istoric. Cu toate acestea, nu au lipsit controversele, așa cum se întâmplă adesea cu evenimentele istorice. Problema a fost cum să continuăm această călătorie după marele eveniment de la Assisi”, a subliniat pontiful. Sfântul Ioan Paul al II-lea spusese la sfârșitul întâlnirii: „Pacea își așteaptă profeții” (Ioan Paul al II-lea, Assisi, 27 octombrie 1986).

”Întâlnirea de la Assisi”, adaugă papa, „nu putea și nu trebuia să rămână un eveniment izolat, după cum am spus eu însumi, primind liderii religioși la Roma, la finalul Întâlnirii internaționale pentru pace din 30 septembrie 2013: Ați continuat această călătorie și i-ați sporit impulsul, implicând în dialog personalități semnificative din toate religiile, laici și umaniști. Chiar în aceste luni, simțim că lumea are nevoie de spiritul care a animat această întâlnire istorică. De ce? Pentru că are atât de mare nevoie de pace. Nu ne putem resemna niciodată în fața durerii unor popoare întregi, ostatice ale războiului, ale mizeriei, ale exploatării. Drumul de la Assisi, în anii de după 1986, a fost un act de încredere în rugăciune și dialog pentru pace”.
Acest parcurs a adunat personalități diverse din punct de vedere religios în diferite locuri din lume. ”Mai întâi”, scrie papa Francisc, ”de două ori la Roma, în Trastevere, apoi la Varșovia în 1989, când Zidul era pe cale să cadă sau la București. În 1998, s-a deschis calea pentru prima călătorie apostolică a unui papă, Sfântul Ioan Paul al II-lea, într-o țară majoritar ortodoxă. Spiritul de la Assisi, în practica dialogului și a prieteniei, a format bărbați și femei de pace din religii diferite”.
”Liderii religioși”, subliniază papa, ”sunt invitați să fie oameni ai dialogului, să acționeze pentru a construi pacea nu ca intermediari, ci ca mediatori autentici. Fiecare dintre noi este chemat să fie un artizan al păcii, unind și nu divizând, stingând ura și nu conservând-o, deschizând căile pentru dialog și nu ridicând ziduri noi!”.

Calea de urmat este cea a dialogului, de a ne întâlni reciproc pentru a instaura în lume cultura dialogului, cultura întâlnirii. ”De-a lungul acestui parcurs, lumile religioase s-au apropiat. Deși, încă există zone și situații de fundamentalism care provoacă preocupare, în secolul XXI a avut loc o schimbare majoră în relațiile dintre credincioșii diferitelor religii, care au început să considere dialogul ca fiind calea de urmat”, a scris pontiful.
”Mă gândesc”, spune papa, ”într-un mod special la Documentul privind fraternitatea umana pentru pacea mondială și coexistența comună, pe care l-am semnat cu marele imam Al Azhar Ahmad Al-Tayyeb, în 2019. Cu toate acestea, și astăzi este nevoie de tot mai mult dialog. Tocmai în această perioadă, ne dăm seama că ”lumea se sufocă fără dialog” (Papa Francisc, 15 iunie 2014).

Nevoia de un dialog deschis, sincer și constant este tot mai mare, de aceea, scrie pontiful, ”relația omului cu Dumnezeu este școala și hrana dialogului cu oamenii” (Papa Francisc, 30 septembrie 2013). Din acest motiv, datorită impulsului venit din partea Comunității Sfântul Egidiu, rugăciunea a fost întotdeauna o dimensiune centrală. Într-adevăr, credem în puterea umilă și blândă a rugăciunii”.

După 1989, ”lumea s-a globalizat, unificându-se în multe aspecte, cum ar fi finanțele și comerțul, comunicațiile. Cu toate acestea, ea a rămas profund divizată. Diviziunea a fost alimentată de un spirit de suspiciune care a făcut ca dispozitivele militare nu doar să fie păstrate, ci să crească. Începând de la dezvoltarea armelor nucleare, chimice și biologice, de la posibilitățile enorme și în creștere oferite de noile tehnologii, războiul a primit o putere distructivă incontrolabilă. În realitate, niciodată omenirea nu a avut atâta putere asupra sa și nimic nu garantează că o va folosi bine (cf. Fratelli Tutti)”, scrie papa Francisc. Continuând, pontiful evidențiază că ”Andrea Riccardi scrie pe bună dreptate în paginile acestei cărți: „Suntem într-o perioadă în care prea mulți pot face război, având la dispoziție armamente teribile”.

”Nu suntem paralizați de frică, chiar dacă suntem îngrijorați”, scrie papa, ”Nu ne resemnăm în fața dominației forței și a aroganței. Nu renunțăm la dialog, permițând spiritului de ură și război să invadeze lumile religioase și sufletele credincioșilor. Să nu dăm înapoi călătoria ecumenică și interreligioasă de atâția ani, așa cum ar dori spiritul divizării și al răului! Religiile nu pot fi folosite pentru război. Doar pacea este sfântă și nimeni să nu folosească numele lui Dumnezeu pentru a binecuvânta teroarea și violența”, a spus pontiful la una dintre aceste întâlniri (Papa Francisc, Roma 25 octombrie 2022).

”Astfel”, concluzionează papa Francisc, ”formați de prietenia atâtor ani, credincioșii și, în special, liderii și conducătorii religioși, formează o rețea de pace care protejează lumea și mai ales pe cei mai slabi (Papa Francisc, 30 septembrie 2013). Această carte urmărește momentele constructive ale acestei rețele. De aceea, repet ceea ce am spus, participând la una dintre întâlnirile care au urmat spiritului de la Assisi, promovate de Comunitatea Sfântul Egidiu, în fața Colosseumului: „Dacă vedeți războaie în jurul nostru, nu vă resemnați! Oamenii doresc pacea!”.

02 octombrie 2024, 14:43