”Nu vă fie teamă”: memorabilul îndemn al papei Ioan Paul al II-lea
Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
22 octombrie 2024 – Vatican News. Karol Józef Wojtyła s-a născut la Wadowice, în Polonia, în 1920. În 1939, când Germania nazistă a invadat Polonia, cel de-al Treilea Reich a închis Universitatea Jagellonica din Cracovia pe care o frecventa, astfel că tânărul Karol a început să lucreze mai întâi într-o carieră de piatră și apoi la fabrica chimică Solvay pentru a-și câștiga existența și a evita deportarea în Germania. Din 1942, simțind chemarea la preoție, a urmat cursurile de formare ale seminarului clandestin din Cracovia, condus de arhiepiscopul Adam Ștefan Sapieha.
Păstor într-o Polonie liberă
Odată cu terminarea războiului, tânărul Karol și-a putut continua studiile la seminarul mare din Cracovia și la Facultatea de Teologie a Universității Jagellonica, până la hirotonirea sa preoțească, în 1946. În 1948 a primit prima sa misiune, în Polonia: preot vicar în parohia Niegowić, lângă Cracovia, apoi în cea a Sfântului Florian, din oraș. A fost capelan al studenților universitari până în 1951, iar mai târziu a predat teologie morală și etică la seminarul mare din Cracovia și la Facultatea de Teologie din Lublin. La 13 ianuarie 1964 a fost numit arhiepiscop de Cracovia de către Papa Paul al VI-lea, care l-a creat cardinal trei ani mai târziu. A luat parte la lucrările Conciliului Vatican II, unde a avut o contribuție importantă la redactarea constituției pastorale Gaudium et spes.
Primul pontif de origine poloneză
Odată cu moartea papei Ioan Paul I, Karol Wojtyła a fost ales pontif al Bisericii Catolice la 16 octombrie 1978. A fost primul papă, după 455 de ani, care nu era de origine italiană, fiind primul polonez din istorie și, de asemenea, primul suveran pontif dintr-o țară de limbă slavă. Călătoriile sale apostolice în întreaga lume, expresie a preocupării pastorale constante a succesorului lui Petru pentru toate Bisericile, au fost în număr de 104; fiind ajutat de cele 11 limbi pe care le cunoștea, Ioan Paul al II-lea a lucrat mereu pentru a construi punți de legătură între diferite națiuni și religii, în semn de ecumenism, adevăratul far după care s-a ghidat în timpul lungului său pontificat. În Italia, au avut loc 146 de vizite pastorale și, în calitate de episcop al Romei, a vizitat 317 din cele 332 de parohii ale Romei. În anul 1999, între 7-9 mai, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România, fiind prima țară majoritar ortodoxă vizitată de un suveran pontif.
O misiune cu adevărat universală
Preocuparea sa de păstor s-a concretizat, de asemenea, în crearea numeroaselor dieceze și comunități, promulgarea Codurilor de drept canonic latin și al Bisericilor orientale, precum și a Catehismului Bisericii Catolice. Propunând poporului lui Dumnezeu momente de o deosebită intensitate spirituală, a proclamat Anul Mântuirii, Anul Marian și Anul Euharistiei, precum și Jubileul Anului 2000. A apropiat noile generații proclamând sărbătorirea Zilei Mondiale a Tineretului, care a început cu acea primă întâlnire de la Roma, din 31 martie 1985 și care, de atunci se celebrează la fiecare doi ani într-un alt oraș al lumii, ales de suveranul pontif.
Documente și texte
În timpul lungului său pontificat, papa a semnat, de asemenea, mai multe documente care au devenit ulterior parte a Magisteriului Bisericii. Sunt 14 scrisori enciclice, 15 exortații apostolice, 11 constituții apostolice și 45 de scrisori apostolice. Printre acestea se numără două scrisori enciclice pe tema muncii și a doctrinei sociale, precum Laborem Exercens din 1981 și Centesimus Annus din 1991, la centenarul documentului Rerum Novarum a papei Leon al XIII-lea. Apoi, există și Constituția apostolică Pastor Bonus din 1988, prin care s-a stabilit organizarea Curiei Romane și sarcinile diferitelor departamente. De asemenea, papei Ioan Paul al II-lea îi sunt atribuite cinci cărți: Trecerea pragului speranței (octombrie 1994); Dar și mister: La 50 de ani de la preoția mea (noiembrie 1996); Meditații sub formă de poezie (martie 2003); Ridicați-vă, să mergem! (mai 2004); Memorie și identitate (februarie 2005).
Sfântul Ioan Paul al II-lea, moartea și rugăciunea
Papa Ioan Paul al II-lea a murit la Roma, în Palatul Apostolic din Vatican, sâmbătă, 2 aprilie 2005, la ora 21.37, în ajunul Duminicii Milostivirii Divine, pe care el a instituit-o. Pontificatul său a fost al treilea cel mai lung din istorie, după cel al lui Petru și Pius al IX-lea. Funeraliile solemne din Piața Sfântul Petru au fost celebrate pe 8 aprilie, cu o prezență mare de oameni. A fost beatificat în 2011 de succesorul său, papa Benedict al XVI-lea și canonizat de papa Francisc la 27 aprilie 2014.
În continuare, redăm traducerea noastră de lucru a unei rugăciuni pe care papa Ioan Paul al II-lea o recita zilnic:
Vino, Duhule Creator,
vizitează-ne mințile,
umple cu harul tău
inimile pe care le-ai creat.
O, dulce mângâietor,
dar al Tatălui Preaînalt,
apă vie, foc, iubire,
sfânta crismă a sufletului.
Deget al mâinii lui Dumnezeu,
promis de Mântuitor,
răspândește cele șapte daruri ale tale,
și trezește în noi cuvântul.
Fii lumină pentru intelect,
flacără arzătoare pentru inimă;
vindecă-ne rănile
cu balsamul iubirii tale.
Apără-ne de dușmani,
adu-ne pacea,
călăuzirea ta fără de greșeală
să ne păzească de rele.
Lumină a înțelepciunii eterne
descoperă-ne marele mister
a lui Dumnezeu Tatăl și Fiul
uniți într-o singură Iubire.
Slavă lui Dumnezeu Tatăl,
Fiului, care a înviat din morți
şi Duhului Sfânt
în vecii vecilor.
Amin.
