2024.10.04  Cartea părintelui Francesco Patton ”Ca un pelerinaj – Zilele mele în Țara Sfântă” 2024.10.04 Cartea părintelui Francesco Patton ”Ca un pelerinaj – Zilele mele în Țara Sfântă” 

Papa Francisc: În Țara Sfântă, un adevărat laborator pentru viitorul Bisericii

Papa Francisc a scris prefața cărții-interviu ”Ca un pelerinaj – Zilele mele în Țara Sfântă” a părintelui Francisc Patton, Custodele Țării Sfinte, fiind în colaborare cu jurnalistul cotidianului L’Osservatore Romano, Roberto Cetera. ”Această carte” scrie papa, ”îmi face plăcere să subliniez, s-a născut din colaborarea a două structuri ecleziale care exprimă efectiv, prin internaționalitate, catolicitatea Bisericii”.

Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
4 octombrie 2024 – Vatican News.
 Papa Francisc a scris prefața cărții-interviu ”Ca un pelerinaj – Zilele mele în Țara Sfântă” (Come un pellegrinaggio - I miei giorni in Terra Santa) (Ts Edizioni) a părintelui Francisc Patton, Custodele Țării Sfinte, fiind în colaborare cu jurnalistul cotidianului L’Osservatore Romano, Roberto Cetera. Cartea a fost prezentată publicului, duminică, 29 septembrie a.c., la Bologna, în cadrul Festivalului Franciscan.

Un microcosmos 

”A proteja”, spune papa Francisc, ”este prima sarcină pe care Dumnezeu o încredințează omului pe care l-a creat. În Țara Sfântă, țara lui Isus, există, de secole, Custodia Țării Sfinte, cu un responsabil, căruia i-au fost încredințate sarcini nu tocmai simple: gestionarea atâtor sanctuare care refac viața lui Isus și care primesc anual peste o jumătate de milion de pelerini. Coordonarea activităților a numeroși frați situați în opt țări diferite precum: Israel, Palestina, Iordania, Siria, Liban, Egipt, Cipru și Rodos, provenind din diferite națiuni, garantează principala caracteristică a Custodiei: internaționalitatea sa. Un bun prețios, un microcosmos reprezentativ pentru catolicitatea Bisericii, dar care necesită un efort continuu pentru armonizarea diferitelor culturi și tradiții”.

O responsabilitate mare

O internaționalitate care poate fi descrisă ca fiind ”un laborator pentru ceea ce vor fi bisericile occidentale în viitor, ca urmare a marilor mișcări migratorii. Iar apoi, nu există numai o intensă practică religioasă în sanctuare”, continuă papa, ”ci și o vie activitate pastorală: ne gândim, de exemplu, că cele mai mari patru parohii ale Patriarhiei Latine a Ierusalimului – Nazaret, Betleem, Jaffa și Ierusalim – care sunt coordonate de frați ai Custodiei. In plus, există cele 16 școli care sunt atât de importante pentru formarea unei culturi a păcii și a întâlnirii între diferite grupuri etnice și religii. Dialogul ecumenic și interreligios, care în Țara Sfântă depășește controversele teologice pentru a intra mai degrabă în viața de zi cu zi a multora, necesită o deschidere, o acceptare și o delicatețe aparte. Gestionarea complicată a acelui ceas elvețian care este Status Quo-ul, atât de esențial pentru prezența ordonată a diferitelor confesiuni. Mai mult de atât, se remarcă acum tragicul conflict care a afectat Țara Sfântă timp de 76 de ani”.
”Pe scurt, o muncă și o responsabilitate mare se află pe umerii fraților franciscani, precum și ai custodelui lor”, scrie pontiful. ”O responsabilitate”, subliniază papa, ”pe care, așa cum am spus la începutul acestei cărți, părintele Francisc Patton s-a trezit având-o pe cap destul de brusc și neașteptat, dar pe care reușește să o ducă la îndeplinire în mod eficient. Și pentru aceasta nu putem decât să-i fim recunoscători, pentru că, așa cum se spune, Ierusalimul nu este al cuiva, ci al tuturor”.

O inițiativă umanitară

”Părintele Francisc a îndeplinit aceste sarcini dificile în stilul său propriu”, continuă papa, ”având răbdare, modestie și capacitate de a asculta, cu decizie și fermitate, atunci când evenimentele dramatice din acea țară o cereau. Mandatul părintelui Patton a fost marcat de evenimente extraordinare și teribile, care vor fi rememorate în timp. Anii grei ai pandemiei și apoi războiul din 7 octombrie, pe care patriarhul latin al Ierusalimului, cardinalul Pierbattista Pizzaballa, l-a numit ”cel mai lung și cel mai grav” dintre multele, prea multele, care au afectat Țara Sfântă și Orientul Mijlociu. În aceste momente dramatice, părintele Francisc Patton a știut să țină dreaptă cârma bărcii care i-a fost încredințată și mai degrabă să-și multiplice eforturile de apropiere față de popoarele afectate de aceste tragedii. Am în fața ochilor cea mai frumoasă inițiativă care, împreună cu vicarul său, părintele Ibrahim Faltas, a fost realizată în aceste luni de război atroce în Gaza: transferul a 150 de copii răniți și bolnavi în Italia”, a evidențiat pontiful.
”Această carte”, concluzionează papa Francisc, ”îmi face plăcere să subliniez, s-a născut din colaborarea a două structuri ecleziale care exprimă efectiv, prin internaționalitate, catolicitatea Bisericii: Custodia Țării Sfinte și Osservatore Romano, vor ajuta la o mai bună cunoaștere a părintelui Patton”.
În final, papa Francisc a invocat binecuvântarea asupra părintelui Patton, asupra Țării Sfinte și tuturor celor care o păzesc.

04 octombrie 2024, 12:41