Papa Francisc: Nu războiul, ci artizanatul face lumea frumoasă și construiește pacea
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
15 noiembrie 2024 – Vatican News. ”Munca voastră înfrumusețează lumea. În aceste vremuri de război și violență, activitatea voastră aduce consolare și speranță, căci a face lumea frumoasă înseamnă a construi pacea”: a apus papa Francisc primind vineri, 15 noiembrie a.c., în audiență comună membrii Confederației Naționale a Artizanatului și Întreprinderilor Mici și Mijlocii din Italia (CNA).
În discursul său, papa a mărturisit că are o considerație specială față de artizanat pentru că ”exprimă bine valoarea muncii omului”, fiind ”un elogiu adus fanteziei”, pentru că meșteșugarul ”trebuie să întrezărească în materia inertă o formă specială pe care alții nu știu să o recunoască”. Această trăsătură, a remarcat papa, îi face pe meșteșugari ”colaboratori ai lucrării creatoare a lui Dumnezeu”. Vorbind, apoi, de celebra pagină a Evangheliei despre parabola talanților (cf. Mt 25,14-30), papa a evidențiat faptul că stăpânul îi laudă în egală măsură pe cei întreprinzători, chiar dacă nu toți au avut același randament: ”nu contează cantitatea, ci efortul de a valorifica darurile primite”. Exact ceea îi lipsește celui de-al treilea slujitor, care ”nu a cultivat un raport de încredere față de stăpânul său, față de viață și față de ceilalți”.
Papa Francisc: ”Această parabolă este un imn adus încrederii în Dumnezeu și un îndemn la o complicitate sănătoasă și pozitivă cu Dumnezeu, care ne face părtași la bunurile sale și contează pe noi și pe responsabilitatea noastră. Dacă, în viață, vrem să creștem, este necesar să renunțăm la frică și să avem încredere. Uneori, mai ales când se înmulțesc dificultățile, suntem tentați să ne gândim că Domnul este mai degrabă un arbitru sau un controlor necruțător și mai puțin Cel care ne încurajează să luăm viața în mâinile noastre. Dar Evanghelia ne cheamă întotdeauna să avem o privire de credință și să nu ne gândim că ceea ce facem ar fi numai rezultatul capacităților ori al meritelor noastre, fiind rodul istoriei fiecăruia dintre noi, al atâtor persoane care ne-au învățat să mergem mai departe în viață, începând cu părinții noștri. Munca pe care o îndeplinesc eu este rodul unei istorii care ne-a făcut capabili să facem acest lucru”.
Când cineva pune pasiune în munca sa și, dacă uneori ne plângem pe bună dreptate că nu este recunoscută cum trebuie, este pentru că suntem conștienți de valoarea celor pe care Dumnezeu le-a pus în mâinile noastre, ”nu doar pentru noi, ci pentru toți”. Cu toții trebuie să învingem teama care paralizează și distruge creativitatea, ”chiar în modul de a trăi munca de fiecare zi, simțindu-ne părtași la un mare proiect al lui Dumnezeu, capabil să ne surprindă cu darurile sale. În spatele bogățiilor noastre nu se află numai abilitatea proprie, dar și Providența, care ne ia de mână și ne conduce. Munca meșteșugărească poate să exprime bine toate acestea dacă este însoțită zi de zi de conștiința că Dumnezeu nu ne părăsește niciodată, că suntem capodopere ale mâinilor sale și, de aceea, suntem capabili să realizăm lucrări originale”.
Papa Francisc: ”Elogiez munca voastră și pentru că aceasta înfrumusețează lumea. Noi trăim acum vremuri de război și de violențe. Peste tot așa sunt știrile. Și dacă aceștia vor să ne facă să ne pierdem încrederea în capacitatea ființei umane, privirea asupra activității voastre ne consolează și ne dă speranță. A face lumea frumoasă înseamnă a construi pacea. (...) Enciclica Fratelli tutti i-a definit pe făcătorii de pace drept artizani capabili să lanseze procese de refacere și de întâlnire prin inventivitate și îndrăzneală (cf. nr. 225). Aceeași inventivitate și aceeași îndrăzneală pe care voi le folosiți pentru a realiza nenumăratele lucrări destinate să înfrumusețeze lumea”.
”Dumnezeu”, a spus papa la finalul discursului, ”îi cheamă pe toți bărbații și femeile să lucreze în mod artizanal, asemenea Lui, la acel proiect de pace pe care El îl are. De aceea, El distribuie din belșug talanții săi pentru ca să fie puși în slujirea vieții, nu ca să fie îngropați în sterilitatea morții și a distrugerii, cum fac războaiele, alimentate de dușmanul lui Dumnezeu”.
