Papa Francisc a aprobat noua ediție a Ritualului înmormântării unui papă

Vatican News – 20 noiembrie 2024

Oficiul pentru celebrările liturgice ale Suveranului Pontif a editat redactarea și publicarea celei de-a doua ediții tipice a cărții liturgice ”Ordo Exsequiarum Romani Pontificis”, aprobată la 29 aprilie 2024 de papa Francisc, care a primit primul exemplar al volumului tipărit la 4 noiembrie anul curent. Printre noutățile introduse se numără constatarea decesului care nu se mai face în camera defunctului, ci în capelă, depunerea imediată în interiorul sicriului, expunerea la venerația credincioșilor a trupului Papei așezat deja în sicriul deschis și eliminarea celor trei sicrie tradiționale din chiparos, plumb și stejar. Cartea liturgică este prezentată ca o nouă ediție a precedentei editio typica a ”Ordo Exsequiarum Romani Pontificis” aprobată în 1998 de Sfântul Ioan Paul al II-lea și publicată în 2000, utilizată la funeraliile aceluiași Suveran Pontif în 2005 și, cu unele adaptări, la ale papei emerit Benedict al XVI-lea în 2023.

„A doua ediție a devenit necesară”, a explicat arhiepiscopul Diego Ravelli, maestru al Celebrărilor Liturgice Pontificale, „în primul rând pentru că papa Francisc a cerut, așa cum el însuși a declarat în mai multe rânduri, să simplifice și să adapteze anumite rituri, astfel încât celebrarea funeraliilor Episcopului Romei să exprime mai bine credința Bisericii în Christos înviat. De asemenea, ritul reînnoit trebuia să sublinieze și mai mult faptul că funeraliile Pontifului Roman sunt ale unui păstor de suflete și ucenic al lui Cristos, nu ale unui om învestit cu puterea acestei lumi”.

Continuitate și noutate
Oficiul Celebrărilor Liturgice Pontificale, bazându-se pe diferiți experți, a efectuat o revizuire aprofundată a întregii cărți, intervenind apoi asupra lexicului, a textelor liturgice și a fiecărui rit, adaptând întregul ritual la noua constituție [apostolică] ”Prædicate Evangelium” din martie 2022, care, menținând funcția de Camerlengo, desființează Camera Apostolică. Cele trei „stațiuni” clasice au fost păstrate: cea din casa defunctului, cea din Bazilica Vaticană și cea de la locul înmormântării. „Cu toate acestea”, continuă arhiepiscopul Ravelli, „structura internă a stațiunilor și a textelor a fost revizuită în lumina experienței dobândite la slujbele de înmormântare a Sfântului Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, a sensibilităților teologice și ecleziale actuale și a cărților liturgice recent reînnoite.

Printre noutățile mai relevante se află, de asemenea, simplificarea titlurilor pontificale. A fost reluată terminologia folosită în ediția a treia a liturghierului ”Missale Romanum” (2008), iar apelative precum Papa, Episcopus [Romae] și Pastor, au fost înlocuite în premisele generale și în rubrici cu expresia ”Romanus Pontifex”, în conformitate cu titlul cărții liturgice. În traducerea italiană a fost reluat lexicul folosit în a doua ediție a Ritualului Înmormântării (2010) îngrijit de Conferința episcopală italiană, pe baza căreia a fost actualizată o mare parte a terminologiei în versiunea italiană a Ritualului, de exemplu, preferând termenul ”feretro” pentru a indica trupul depus deja în sicriul închis. ”Structura noului Ordo”, a adăugat maestrul celebrărilor pontificale, ”a fost simplificată revizuind sau eliminând diverse elemente rituale greu de coordonat sau care erau considerate inadecvate. Totodată, orice secvență rituală a devenit mai clară și mai precisă, după cum au fost definite mai bine competențele și rolurile celor care sunt implicați în pregătirea și desfășurarea riturilor”.

Cele trei „stațiuni”
Prima stațiune „în casa defunctului” prevede noutățile legate de constatarea decesului în capela sa privată, în locul camerei sale, și de depunerea trupului neînsuflețit în unicul sicriu de lemn și în sicriul interior de zinc, înainte de a fi transferat la bazilică. A fost eliminată prima transferare la Palatul Apostolic. Unele pasaje au fost precizate mai bine prin remodelarea celei de-a doua stațiuni: întrucât depunerea în sicriu a avut deja loc după constatarea decesului, sicriul este închis în seara dinaintea Liturghiei de înmormântare. A doua stațiune „în Bazilica vaticană” ia în considerare o singură transferare în bazilica Sfântul Petru, închiderea sicriului și Liturghia înmormântării.

În bazilica Vaticanului, trupul neînsuflețit al papei este expus direct în sicriu și „nu mai este pus catafalc”. De asemenea, în conformitate cu Cæremoniale Episcoporum pentru funeraliile episcopului diecezan, cârja pastorală a papei nu va fi pusă lângă sicriu în timpul acestei expuneri.  În fine, cea de-a treia stațiune „la locul de înmormântare” include transportarea sicriului la mormânt și înhumarea. „Această stațiune”, explică Ravelli, „a suferit o simplificare semnificativă datorită eliminării depunerii și închiderii sicriului de chiparos într-un al doilea sicriu de plumb și apoi într-un al treilea de stejar sau alt lemn”. Un alt element nou constă în introducerea indicațiilor necesare pentru o eventuală înmormântare în alt loc decât Bazilica vaticană.

Revizuirea profundă a textelor
Noua ediție a Ordo Exsequiarum Romani Pontificis a fost supusă unei revizuiri profunde și în ceea ce privește textele rubricilor, eucologice și biblice. A fost necesar, în mod special, să se uniformizeze rugăciunile latine din ediția tipică a treia a Liturghierului (Missale Romanum, 2008) și traducerea biblică a Nova Vulgata, în timp ce traducerea italiană a fost aliniată la a treia ediție a Liturghierului (Messale Romano, din 2020) și la Lecționarul (Lezionario) editat de Conferința episcopală italiană, care a intrat în vigoare în 2008. ”Pentru a lăsa o libertate mai mare în alegerea repertoriului muzical de executat”, a mai spus ceremonierul pontifical, ”s-a preferat eliminarea notelor muzicale, introducând, însă, referințele punctuale la paginile din Graduale Romanum din 1979, cartea liturgică oficială a cântărilor Bisericii romane.

Și în acest caz, textele psalmilor au fost aduse în conformitate cu Nova Vulgata. Au fost corectate erorile tipografice și a fost îmbunătățită corespondența unor traduceri cu originalul latin. Au fost actualizate Litaniile Sfinților, cântate în timpul riturilor de înmormântare în două ocazii: în timpul transferului trupului neînsuflețit al papei în bazilică, în forma lungă, și în timpul rugăciunii tradiționale a Bisericii Romei, la sfârșitul Liturghiei de înmormântare, pentru care a fost aleasă forma scurtă. Au fost incluși toți sfinții comemorați cu grad de sărbătoare sau de comemorare obligatorie, menționați în Calendarul general, la care au fost adăugați toți sfinții papi prezenți în Calendarul general cu grad de comemorare facultativă și unii sfinți ai Bisericii Romei.

”Novendiale”
Un al patrulea și ultim capitol al cărții liturgice este dedicat dispozițiilor pentru ”novendiale”, Liturghii pentru odihna veșnică a papei decedat, celebrate timp de nouă zile consecutive începând cu Sfânta Liturghia de înmormântare. În ritual sunt incluse patru formulare de rugăciune, la alegere (nu trei, cum era în ediția precedentă), fiind preluate formularele oferite de Missale Romanum pentru un papă decedat și cel pentru un episcop diecezan decedat. Spre deosebire de ediția anterioară, au fost omise textele Lecționarului, din care sunt oferite doar indicațiile biblice. În sfârșit, noua ediție nu include ampla anexă cu Rânduiala Sfintei Liturghii, culegerile de psalmi penitențiali și graduali, nici cântările Rânduielii cu notele gregoriene. "Ordo Exsequiarum Romani Pontificis”, a spus la încheiere maestrul celebrărilor papale, ”nu este conceput ca un «Liturghier complet», ci mai degrabă ca un Ordo în sensul propriu al termenului, care conține indicații rituale, desfășurarea riturilor și textele proprii, dar pentru toate celelalte face trimitere la cărțile liturgice în uz: Liturghierul, Lecționarul și Gradualul. Rezultatul este, așadar, un volum mai suplu, ușor de consultat și precis în privința indicațiilor rituale, un instrument esențial pentru pregătirea și celebrarea funeraliilor discipolului lui Christos ales ca succesor al lui Petru”.