Papa: Jubileul, un prilej de har pentru întâlnirea cu Dumnezeu și cu aproapele

Papa Francisc

În istoria poporului Israel, sunetul unui corn de berbec numit yobel - de la care provine termenul „jubileu” - răsuna în fiecare sat, anunțând începutul unui an special, în conformitate cu dispozițiile Legii lui Moise (cf. Lev 25).

Jubileul, timp al renașterii

Anul jubiliar a fost un moment de răscumpărare și renaștere, marcat de anumite alegeri cu un puternic caracter simbolic, care și astăzi sunt de o mare relevanță: odihna de la cultivarea pământului, pentru a ne reaminti că nimeni nu-l posedă și nu-l poate exploata, deoarece aparține lui Dumnezeu și ne este oferit de El ca un dar care trebuie păzit; ștergerea datoriilor, cu scopul de a restabili ciclic, la fiecare 50 de ani, o justiție socială împotriva inegalităților; eliberarea sclavilor, pentru a cultiva visul unei comunități umane fără discriminări, asemănătoare cu poporul exodului, pe care Dumnezeu l-a vrut ca o singură familie pe drum.

Un drum cu semnul speranței

La începutul predicii sale, în sinagoga din Nazaret, Isus preia acest orizont ebraic al jubileului, dându-i un sens nou și ultim: el însuși este chipul lui Dumnezeu coborât pe pământ pentru a-i răscumpăra pe săraci și a-i elibera pe cei captivi, venit să manifeste compasiunea Tatălui față de cei răniți, căzuți sau fără speranță.
Isus, de fapt, vine să ducă săracilor vestea cea bună; să proclame celor captivi eliberarea şi celor orbi, recăpătarea vederii, să redea libertatea celor asupriţi; să vestească un an de bunăvoinţă al Domnului (cf. Lc 4,18-19). Într-un astfel de program mesianic, Jubileul se extinde pentru a cuprinde toate formele de opresiune din viața omului, devenind astfel un prilej de har pentru eliberarea celor care se află în închisoarea păcatului, a resemnării și a disperării, pentru vindecarea tuturor orbirilor interioare care nu ne permit să-l întâlnim pe Dumnezeu și să-l vedem pe aproapele nostru, pentru a trezi din nou bucuria întâlnirii cu Domnul și, astfel, pentru a putea relua drumul vieții în semn de speranță.

A descoperi bucuria întâlnirii cu Isus

În acest spirit, începând cu anul 1300, odată cu Bula papei Bonifaciu al VIII-lea, milioane de pelerini s-au îndreptat spre Roma, exprimând prin pelerinajul lor exterior dorința unui parcurs interior de reînnoire, astfel încât viața lor de zi cu zi, chiar și în muncile și oboselile ei, să poată fi din nou cuprinsă și susținută de speranța Evangheliei. Căci toți poartă în inimă o sete de fericire și de viață deplină și, confruntați cu imprevizibilitatea viitorului, nutresc speranța că nu se vor lăsa pradă neîncrederii, scepticismului și morții. Iar Cristos, speranța noastră, vine în întâmpinarea flăcării acestui dor care ne locuiește, invitându-ne să redescoperim bucuria întâlnirii cu el, care transformă și reînnoiește existența. Prin urmare, ”este clar că viața creștină este un parcurs, care are nevoie și de momente puternice care să hrănească și să întărească speranța, o însoțitoare de neînlocuit care lasă să se întrevadă scopul: întâlnirea cu Domnul Isus” (Spes non confundit, n. 5).

Poarta Sfântă, un pasaj pentru a intra într-o viață nouă

Acest moment puternic este reprezentat de Jubileu. Poarta Sfântă care se deschide, în noaptea de Crăciun, este o invitație de a face o trecere, un Paște al reînnoirii, de a intra în acea viață nouă care ne este oferită de întâlnirea cu Cristos. Și va fi din nou orașul Roma, care îi va primi pe numeroșii pelerini din multe părți ale lumii, așa cum s-a întâmplat în acel îndepărtat an 1300, cu ocazia primului Jubileu al Bisericii catolice. Cu acel prilej, mulți pelerini soseau din nord și, după cum spune Dante Alighieri, ajungând la Monte Mario, au putut admira splendoarea Orașului Etern, după care tânjeau; alții, venind din sud, navigau în bărci mici pe Tibru. Dorința de a ajunge la Poarta Sfântă și de a-i trece pragul a fost mare pentru toți. În mod similar, fiecare jubileu a văzut pașii pelerinilor întâlnind frumusețea orașului Roma.  

Roma, oraș primitor și ospitalier pentru toți

Cu ocazia Jubileului, mobilizarea este mare, cu măsuri extraordinare pentru îmbunătățirea legăturilor rutiere, pentru o mai mare funcționalitate a transportului public, pentru restaurarea monumentelor și, în general, pentru modernizarea orașului; cu toate acestea, deși este important să fie pregătit din punct de vedere al spațiului urban, să nu uităm că Jubileul conferă Romei o vocație specială: de a fi un spațiu primitor și ospitalier pentru toți, un laborator de contaminare al diversității și de dialog între părți, un atelier multicultural care reunește, ca într-un mozaic, diferite culori ale lumii. Astfel, poate fi un oraș cu un suflu etern, înrădăcinat într-un trecut glorios, care, totuși, promite să construiască viitorul: un viitor fără bariere, fără zidurile discriminării și neîncrederii.
Acesta este visul care trebuie cultivat: Orașul Roma va arăta lumii întregi frumusețea specifică a acelei istorii creștine care l-a făurit și care se distinge nu numai prin splendoarea artei, ci și și, mai presus de toate, prin profeția primirii și a fraternității.

Așadar, în fiecare inimă și pe fiecare stradă a acestui oraș să răsune cu bucurie cântecul: ”Roma, nemuritoare prin martiri și sfinți... forța și teroarea nu vor prevala, ci Adevărul și Iubirea vor domni” (Imnul pontifical).