Papa: Sfințenia noastră va exista când ne vom dărui cu totul Domnului și fraților
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
5 decembrie 2024 – Vatican News. Comuniunea, viața fără nicio proprietate și slujirea au fost în centrul discursului prezentat de papa Francisc la audiența comună cu participanții la întâlnirea organizată în aceste zile de congregația ”Surorile Canonice ale Duhului Sfânt din Sassia” și de alte comunități care se raportează la carisma Fericitului Guido de Montpellier. Participanții erau însoțiți, printre alții, de directorul general al spitalului ”Santo Spirito in Sassia” din Roma.
Regula de viață a Fericitului Guido, a evidențiat papa în discursul său, începe în numele Preasfintei și Nedespărțitei Treimi, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, pentru a propune fraților și surorilor din toate timpurile ai ordinului un proiect de viață entuziasmantă: „a se dedica în principal îngrijirii și slujirii celor săraci”. Este un proiect care merge pe linia reformei promovată de papa Inocențiu al III-lea cu privire la viața consacrată și care, ceva mai târziu, avea să se cristalizeze în așa-numitele ordine ”cerșetoare” sau ”mendicante”.
În acest orizont, papa Francisc a evidențiat trei caracteristici ale acestui proiect de viață consacrată: comuniunea, o viață fără nicio proprietate și slujirea. ”În regula voastră de viață”, a remarcat Sfântul Părinte, ”votul sărăciei este exprimat într-o formă particulară: a trăi fără nimic al tău (sine proprio – lat.). Această expresie nu înseamnă pur și simplu o viață marcată cu rigurozitate de sobrietate și detașare, cum se definește astăzi votul, ci a înțelege că suntem oaspeți în Casa Treimii care ne primește, împărtășind-o cu cei săraci, pe care suntem chemați să-i slujim. Într-adevăr, primele persoane consacrate, îmbrățișând de o manieră explicită cele trei sfaturi evanghelice, vorbeau de sărăcie ca de comuniune, urmând exemplul Bisericii primare în care toţi cei care credeau erau în acelaşi loc şi aveau toate în comun (Fap 2,44)”.
În acest fel, ”viața fraternă merge dincolo de împărtășirea unor spații, îndatoriri și slujiri. Viața fraternă înseamnă a face din noi înșine un dar total adus lui Dumnezeu [prezent] în fratele nostru, un dar oferit fără nicio reținere. Fără nimic al tău lăsat în spatele formelor lumești de siguranță, ascuns în chilie, în buzunar ori, mai rău, în inimă, căci numai pornind de la această libertate – fără a avea nimic propriu - putem începe un proiect în care mergem pe cale împreună și pentru care suntem un semn escatologic, o călătorie către locul spre care Domnul ne cheamă, călătoria către cer”. E ”o călătorie către Dumnezeu, susținută de Duhul Sfânt, care ne face să mergem pe urmele lui Isus. Când vorbim de Isus, să nu uităm, că El nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească (Mt 20,28). Acesta este modelul nostru, iar sfințenia noastră va exista în măsura în care vom fi capabili să ne facem mici și slujitori ai tuturor”.
Fecioara Maria, fiica predilectă a Tatălui, maica lui Dumnezeu Fiul și mireasă a Duhului Sfânt ”să vă susțină pe această cale”, a fost urarea finală a papei, ”ca să facă din inimile și comunitățile voastre temple vii ale Preasfintei Treimi”.
