Vara celor care nu pleacă în vacanță
Cetatea Vaticanului – Alessandro Gisotti
Vatican News – 3 iulie 2024. Scrie autorul articolului: «"Caut vara tot anul și, dintr-o dată, iat-o". Acest vers din celebrul șlagăr "Azzurro" exprimă bine spiritul cu care italienii – tineri studenți sau adulți în activitate – trăiesc sosirea sezonului estival, perioada de vacanță mult așteptată pe durata întregului an. De ceva timp, în Italia, ca și în alte țări occidentale, vacanțele au fost ridicate la rang de drept inalienabil. De altfel, și ultimii papi au subliniat importanța luării unei pauze de la muncă pentru a cultiva cele mai importante relații, începând cu cele familiale, și pentru a ne bucura de Creația care ne este oferită în mod gratuit fiecăruia dintre noi. Așadar, vacanța nu ca sinonim al trândăviei, ci ca un timp fructuos pentru a ne dedica valorilor vieții și pentru a încetini ritmul unei societăți care ne împiedică acum să înțelegem pe deplin ceea ce avem de înfruntat în fiecare zi.
În același timp, "a lua o vacanță" amintește imediat de înclinația naturală a omului de a călători. Ființa umană a fost întotdeauna în mișcare. Ea este în continuă mișcare. Așa cum spunea sfântul Augustin: "Lumea este asemenea unei cărți. Cel care nu călătorește citește doar o pagină din ea". Nu este o coincidență faptul că astăzi obișnuim să spunem "Plec în vacanță" folosind un verb care indică plecarea, pentru că altfel vacanța nu ar putea fi simțită ca atare. Cu toate acestea, în orașele noastre însorite, începând cu Roma, plină de turiști cum nu am mai văzut de mult timp, există un întreg "popor" care nu va merge în vacanță pentru că și acest drept, printre multe altele, îi este refuzat: săracii. Ei, cei invizibili sau priviți cu indiferență, nu vor avea această oportunitate. În urmă cu câțiva ani, a făcut senzație vestea că elemozinierul Sfântului Părinte, cardinalul Konrad Krajewski, a dus un grup de persoane fără adăpost la mare, pentru a petrece o zi de vacanță. La fel de uimitoare a fost și prima vizită a persoanelor fără adăpost la Capela Sixtină, oferită de pontif. Două gesturi aparent mici, dar cu o semnificație mare, pentru că arată că și cei săraci – poate chiar mai mult decât cei care nu trăiesc în sărăcie – au nevoie de spații și oportunități pentru a se bucura de frumusețea artei, Italia fiind deținătoarea unui patrimoniu artistic imens.
De ce să nu ne imaginăm atunci, în această vară a anului 2024, că fiecare oraș, mare sau mic, organizează astfel de inițiative? La urma urmei, acesta este și modul în care țesătura socială și civică este cusută împreună: punându-i în centru pe cei aflați la periferie, adesea plasați atât de departe, atât de la margini încât nici măcar nu-i putem zări.
Astfel, vom descoperi că și printre acești "lepădați" există o bogăție nu doar de umanitate, ci și de experiență profesională, cultură și de inteligență, așa cum se poate vedea citind l’Osservatore di Strada, care în fiecare lună aduce la lumină poveștile celor marginalizați.
Alături de cei săraci, există o altă categorie a populației care suferă în special în timpul verii și care este foarte aproape de inima papei Bergoglio: persoanele în vârstă. Și pentru ei, orașele care se golesc, serviciile publice care se diminuează și persoanele dragi care se îndepărtează reprezintă o provocare dificilă. După cum a observat arhiepiscopul Vincenzo Paglia, "bătrânii noștri nu mor de căldură, ci de singurătate și abandon". Cu toate acestea, tocmai bunicii sunt cei care, în restul anului, își asumă funcția unui adevărat "stat social", în special cu nepoții lor. Încă de la începutul pontificatului său, Papa a făcut un apel ferm la o alianță între tineri și bătrâni pentru a deschide viitorul pentru o umanitate rănită. El i-a încurajat pe tineri să nu-i lase singuri pe bătrâni, să urmeze exemplul biblic al lui Rut, care nu și-a abandonat bătrâna soacră Noemi. Nu există nicio alternativă valabilă la acest sprijin reciproc al generațiilor dacă dorim cu adevărat să umanizăm societatea în care trăim. Cel puțin acest principiu, pare să ne spună papa Francisc, nu ar trebui să plece niciodată în vacanță.»
